jurământ

română

Etimologie

Din latină juramentum.

Pronunție

  • AFI: /ʒu.rə'mɨnt/


Substantiv


Declinarea substantivului
jurământ
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ jurământ jurăminte
Articulat jurământul jurămintele
Genitiv-Dativ jurământului jurămintelor
Vocativ ' '
  1. promisiune solemnă făcută de cineva, de regulă în public, printr-o formulă fixă (cu invocarea divinității sau a unei valori morale recunoscute).
  2. angajament solemn față de stat sau de popor, pronunțat de o persoană în public, într-o formulă fixă.
  3. promisiune fermă.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.