înjura

română

Etimologie

Din latină injuriare.

Pronunție

AFI: /ɨn.ʒu'ra/

Verb

Conjugarea verbului (se) înjura
Infinitiv	a (se) înjura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) înjur
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) înjure
Participiu	înjurat
Conjugare	I

(v.tranz., intranz. și refl., recipr.) a spune cuvinte injurioase sau de ocară la adresa cuiva; a (se) sudui.
De ce îl înjuri toată ziua?

Sinonime

drăcui, ocărî, (livr.) invectiva, (înv. și pop.) măscări, (pop.) stropși, sudui, (prin Ban.) târtăi, (înv.) mustra, (fig.) îmbăla, (înv. și pop. fig.) spurca, (arg.) sictiri, sictirisi

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Traduceri

a folosi în vorbire cuvinte necuviincioase (în forma unei imprecații)

arabă: شتم (العربية) (šátama)
bulgară: псувам (български) (psuvam)
cehă: klít (čeština)
coreeană: 욕을 하다 (한국어) (yogeul hada)
engleză: curse (English), swear (English)
esperanto: ĵuri (Esperanto)
finlandeză: kiroilla (suomi)
franceză: jurer (français)
galiciană: maldicir (galego)
germană: schimpfen (Deutsch), fluchen (Deutsch), schwören (Deutsch)
greacă: ορκίζομαι (Ελληνικά) (orkízomai)
islandeză: blóta (íslenska), sverja (íslenska)

italiană: insultare (italiano), giurare (italiano)
japoneză: 悪態をつく (日本語) (あくたいをつく, akutái o tsukú)
maghiară: káromkodik (magyar), szitkozódik (magyar)
neerlandeză: vloeken (Nederlands), zweren (Nederlands), schelden (Nederlands)
papamiento: hura (Papiamentu)
poloneză: przeklinać (polski), kląć (polski), zaklinać (polski)
portugheză: jurar (português), praguejar (português), rogar pragas (português)
rusă: ругаться (русский) (rugát’sja), выругаться (русский) (výrugat’sja)
spaniolă: blasfemar (español), renegar (español), jurar (español), echar ternos (español)
suedeză: svära (svenska)
turcă: küfretmek (Türkçe), sövmek (Türkçe)

Referințe

DEX online

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.