măscări

română

Etimologie

Din mascara.

Pronunție

  • AFI: /məs.kə'ri/


Verb


Conjugarea verbului
măscări
Infinitiv a măscări
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 măscăresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să măscărească
Participiu măscărit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (reg.) a certa, a ocărî, folosind vorbe urâte; a batjocori.
  2. (v.tranz.) (fig.) a injosi, a pângări o idee, un sentiment.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.