injurie

română

Etimologie

Din latină injuria. Confer franceză injure.

Pronunție

  • AFI: /in'ʒu.ri.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
injurie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ injurie injurii
Articulat injuria injuriile
Genitiv-Dativ injuriei injuriilor
Vocativ injurie injuriilor
  1. infracțiune care constă în atingerea adusă onoarei sau reputației unei persoane prin cuvinte, gesturi sau acte jignitoare; insultă, jignire (gravă), invectivă.
  2. (rar) acțiune cu efect vătămător.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.