invectivă

română

Etimologie

Din franceză invective < latină invectivae.

Pronunție

  • AFI: /in.vek'ti.və/


Substantiv


Declinarea substantivului
invectivă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ invectivă invective
Articulat invectiva invectivele
Genitiv-Dativ invectivei invectivelor
Vocativ invectivă invectivelor
  1. expresie violentă, jignitoare, ofensatoare, vorbă de ocară la adresa cuiva; injurie.
  2. procedeu stilistic care constă în folosirea expresiei violente, agresive.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.