insultă

Vezi și : insulta

română

Etimologie

Din franceză insulte.

Pronunție

  • AFI: /inˈsul.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
insultă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ insultă insulte
Articulat insulta insultele
Genitiv-Dativ insultei insultelor
Vocativ insultă insultelor
  1. cuvânt sau faptă injurioasă la adresa cuiva; ofensă, jignire, injurie.


Traduceri

Etimologie

Din insulta.

Pronunție

  • AFI: /in.sulˈtə/ (forma de perfect simplu)


Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru insulta.
  2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru insulta.
  3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru insulta.
  4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru insulta.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.