înjurare
română
Etimologie
Din a (se) înjura.
Pronunție
- AFI: /ɨn.ʒu'ra.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului înjurare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înjurare | înjurări |
| Articulat | înjurarea | înjurările |
| Genitiv-Dativ | înjurării | înjurărilor |
| Vocativ | înjurare | înjurărilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.