invectiva

română

Etimologie

Din franceză invectiver.

Pronunție

  • AFI: /in.vek.ti'va/


Verb


Conjugarea verbului
invectiva
Infinitiv a invectiva
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 invectivez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să invectiveze
Participiu invectivat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a spune invective la adresa cuiva; a insulta.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.