refula

română

Etimologie

Din franceză refouler.

Pronunție

  • AFI: /re.fu'la/


Verb


Conjugarea verbului
refula
Infinitiv a refula
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 refulez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să refuleze
Participiu refulat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a respinge, a înăbuși din domeniul conștientului în subconștient imagini, dorințe, reprezentări, idei sau tendințe neplăcute, care contrazic conștiința morală a individului.
  2. (v.tranz.) (tehn.) a deplasa sau a împinge, cu ajutorul unei pompe, un fluid într-o conductă sau într-un recipient.
  3. (v.tranz.) a prelucra la cald sau la rece piesele de metal prin batere cu ciocanul sau prin presare la unul dintre capete, cu scopul de a schimba, parțial sau total, forma pieselor.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.