pretenție

română

Din franceză prétention.

Declinarea substantivului pretenție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pretenție	pretenții
Articulat	pretenția	pretențiile
Genitiv-Dativ	pretenției	pretențiilor
Vocativ	pretenție	pretențiilor

revendicare a unui drept; drept pe care și-l revendică cineva.
convingere (nejustificată) pe care o are cineva despre meritele sale și cerința ca această convingere să fie împărtășită și de ceilalți; (la pl.), aere de superioritate, ifose.
intenție, dorință, năzuință ambițioasă.
exigență.

(loc.adj. și adv.) Fără pretenții = modest, potrivit (ca amploare, valoare etc.).

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.