exigență
română
Etimologie
Din franceză exigence < latină exigentia.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului exigență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | exigență | exigențe |
| Articulat | exigența | exigențele |
| Genitiv-Dativ | exigenței | exigențelor |
| Vocativ | exigență | exigențelor |
- faptul de a fi exigent; ceea ce pretinde cineva de la altul (și de la sine însuși); pretenție, cerință, exiguitate.
- nevoie, trebuință, necesitate.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.