poetică
română
Etimologie
Din poetic.
Pronunție
- AFI: /po'e.ti.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului poetică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | poetică | poetici |
| Articulat | poetica | poeticile |
| Genitiv-Dativ | poeticii | poeticilor |
| Vocativ | poetică | poeticilor |
- (adjectival) (și în sintagma artă poetică) tratat despre creația poetică; ansamblu de reguli pentru alcătuirea unei opere literare; ramură a teoriei literaturii care se ocupă de creația poetică.
- ansamblu de forme și de principii poetice caracteristice unei epoci sau unui curent literar; manieră poetică caracteristică unui poet.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.