pocăi
română
Etimologie
Din slavă (veche) pokajati sen.
Pronunție
- AFI: /po.kə'i/
Verb
| Conjugarea verbului (se) pocăi | |
| Infinitiv | a (se) pocăi |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) pocăiesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) pocăiască |
| Participiu | pocăit |
| Conjugare | IV |
- (v.refl.) (în concepțiile religioase) a-și mărturisi păcatele săvârșite, a se căi și a căuta să obțină iertare prin post și rugăciuni.
- (v.refl.) a manifesta părere de rău, a avea remușcări, a se căi pentru o faptă, o greșeală etc.
- (v.tranz. fact.) a face pe cineva să-și mărturisească păcatele sau greșelile și să se căiască de ele.
- (v.refl.) a deveni adept al anumitor secte religioase creștine.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.