pocăință
română
Etimologie
Din a (se) pocăi + sufixul -ință.
Pronunție
- AFI: /po.kəˈin.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului pocăință | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pocăință | pocăințe |
| Articulat | pocăința | pocăințele |
| Genitiv-Dativ | pocăinței | pocăințelor |
| Vocativ | pocăință | pocăințelor |
- (în practicile creștine) căință pentru păcatele săvârșite; (p.gener.) regret pentru o faptă rea, o greșeală etc.; pocăială.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
- caponați
- capitona
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.