sectă

română

Etimologie

Din franceză secte < latină secta.

Pronunție

  • AFI: /'sek.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
sectă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sectă secte
Articulat secta sectele
Genitiv-Dativ sectei sectelor
Vocativ sectă sectelor
  1. comunitate religioasă desprinsă de biserica oficială respectivă; (p.ext.) grup (închis) alcătuit din adepții unei doctrine (filozofice sau politice).


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.