ascet

română

Etimologie

Din franceză ascète.

Pronunție

  • AFI: /as'ʧet/


Substantiv


Declinarea substantivului
ascet
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ascet asceți
Articulat ascetul asceții
Genitiv-Dativ ascetului asceților
Vocativ ascetule asceților
  1. (livr.) pustnic, sihastru; (fig.) persoană care duce o viață austeră și retrasă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.