pustnic

română

Variante

Etimologie

Din slavă (veche) pustynĩnikŭ.

Pronunție

  • AFI: /'pus.tnik/


Substantiv


Declinarea substantivului
pustnic
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pustnic pustnici
Articulat pustnicul pustnicii
Genitiv-Dativ pustnicului pustnicilor
Vocativ pustnicule pustnicilor
  1. călugăr izolat de lume, care duce o viață aspră; sihastru, schimnic, ascet, anahoret, eremit.
  2. (fig.) persoană care duce o viață retrasă și aspră.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.