sihastru

română

Variante

Etimologie

Din neogreacă ισιχαστισ (isihastís).

Pronunție

  • AFI: /si'has.tru/


Substantiv


Declinarea substantivului
sihastru
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sihastru sihaștri
Articulat sihastrul sihaștrii
Genitiv-Dativ sihastrului sihaștrilor
Vocativ sihastrule sihaștrilor
  1. om care trăiește retras de lume în post și rugăciuni; pustnic, anahoret, eremit, schimnic.
  2. (fig.) persoană care trăiește izolată, retrasă de societate.
  3. animal sălbatic bătrân care trăiește singur.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.