patentă

Variante

• patent

Etimologie

Din franceză patente, germană Patent.

Pronunție

• AFI: /pa'ten.tə/

Substantiv

1. drept exclusiv pe care îl are un inventator de a pune în fabricație și în vânzare produsul invenției sale; act, diplomă prin care se acordă acest drept; brevet de invenție.
2. (fig.) (ir.) sistem, procedeu (propriu cuiva).
3. certificat, dovadă.
4. drept de a profesa, de a exercita (pe cont propriu) o activitate sau o acțiune comercială.
5. (înv.) impozit anual plătit de negustori și de liberii-profesioniști; act prin care se confirma plata acestui impozit și dreptul de exercitare a comerțului sau a profesiunii libere.

Anagrame

• epatant

Referințe

• DEX '98 via DEX online