brevet

română

Etimologie

Din franceză brevet.

Pronunție

  • AFI: /bre'vet/


Substantiv


Declinarea substantivului
brevet
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ brevet brevete
Articulat brevetul brevetele
Genitiv-Dativ brevetului brevetelor
Vocativ brevetule brevetelor
  1. document oficial acordat de o autoritate (de stat) prin care se conferă unei persoane o distincție, o calitate în virtutea căreia are anumite drepturi speciale.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.