invenție
română
Variante
Etimologie
Din franceză invention < latină inventio, inventionis.
Pronunție
- AFI: /in'ven.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului invenție | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | invenție | invenții |
| Articulat | invenția | invențiile |
| Genitiv-Dativ | invenției | invențiilor |
| Vocativ | invenție | invențiilor |
- rezolvare sau realizare tehnică dintr-un domeniu al cunoașterii care prezintă noutate și progres față de stadiul cunoscut până atunci.
- afirmație care susține ca adevărate lucruri inexistente, imaginare, mincinoase; (p.ext.) minciună.
- căutarea și alegerea ideilor și argumentelor adecvate într-un discurs sau a ideilor și temelor corespunzătoare într-o creație artistică.
- (muz.; în forma invențiune) mică piesă muzicală în stil contrapunctic, imitativ, specifică barocului.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.