certificat

română

Etimologie

Din franceză certificat < latină certificatum.

Pronunție

  • AFI: /ʧer.ti.fi'kat/


Substantiv


Declinarea substantivului
certificat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ certificat certificate
Articulat certificatul certificatele
Genitiv-Dativ certificatului certificatelor
Vocativ certificatule certificatelor
  1. act oficial prin care se confirmă exactitatea unui fapt, autenticitatea unui înscris sau în care se atestă o anumită calitate, în vederea valorificării unor drepturi; atestat.

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.