nucșoară

română

Etimologie

Din nuc + sufixul -șoară.

Pronunție

  • AFI: /nuk'ʃo̯a.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
nucșoară
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ nucșoară nucșoare
Articulat nucșoara nucșoarele
Genitiv-Dativ nucșoarei nucșoarelor
Vocativ ' '
  1. diminutiv al lui nucă.
    O nucă mică sau o nucșoară.
  2. sămânța mare ca o nucă rotundă a nucșorului, un arbust originar din India (Myristica fragrans), utilizată drept condiment. Se comercializează întreagă (din care se rade câte puțin) sau gata măcinată sub formă de pulbere galben-maronie; și unul din învelișurile nucșoarei, ca o plasă de fibre de culoare roșu-oranj, uscat și presat întreg sau măcinat, este utilizat drept condiment considerat chiar mai rafinat; este comercializat ca macis, numit și floare de nucșoară sau de muscat.
    Nucșoara este folosită drept condiment.

Sinonime

  • 1: (bot.) nuculiță, nucuță
  • 2: (reg.) mușcată, mușcățel, nucă de mare, nucă de mușcată, nucă tămâioasă, (înv.) mușcatin

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.