condiment
română
Etimologie
Din franceză condiment < latină condimentum.
Pronunție
- AFI: /kon.diˈment/
Substantiv
| Declinarea substantivului condiment | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | condiment | condimente |
| Articulat | condimentul | condimentele |
| Genitiv-Dativ | condimentului | condimentelor |
| Vocativ | condimentule | condimentelor |
- nume dat unor substanțe (picante) de origine minerală, vegetală, animală sau de sinteză care, adăugate unor produse alimentare, le conferă un gust sau o aromă specifică, plăcută; ingredient, mirodenie, băcănie.
Sinonime
- ingredient, mirodenie, (pop.) dres, (înv. pl.) băcănii, mirositură, spițerie
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.