ingredient

română

Etimologie

Din franceză ingrédient.

Pronunție

  • AFI: /in.gre.di'ent/


Substantiv


Declinarea substantivului
ingredient
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ingredient ingrediente
Articulat ingredientul ingredientele
Genitiv-Dativ ingredientului ingredientelor
Vocativ ingredientule ingredientelor
  1. substanță care intră ca accesoriu în compoziția unui medicament, a unui aliment etc., fie pentru a-i conferi anumite calități, ca material de umplutură într-un produs etc.; ingrediență.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.