nucă
română
Etimologie
Din latină nux, nŭcis.
Pronunție
- AFI: /'nu.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului nucă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | nucă | nuci |
| Articulat | nuca | nucile |
| Genitiv-Dativ | nucii | nucilor |
| Vocativ | ' | ' |
- fructul nucului.
- Miez de nucă.
- miezul comestibil de nucă.
- Ulei de nucă.
- piesă formată dintr-o tijă metalică teminată cu un cap sferic, servind la realizarea unor articulații la mașini.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- nucă americană
- nucă-de-cocos
- nucă de mare
- nucă de mușcată
- nucă-de-stejar
- nucă galică
- nucă tămâioasă
- nucă vomică
Expresii
- A se potrivi (sau a se lovi, a se nimeri) ca nuca-n perete = a nu se potrivi deloc
Traduceri
fruct; nucă
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.