instrumentație

română

Etimologie

Din franceză instrumentation.

Pronunție

  • AFI: /in.stru.men'ta.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
instrumentație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ instrumentație instrumentații
Articulat instrumentația instrumentațiile
Genitiv-Dativ instrumentației instrumentațiilor
Vocativ instrumentație instrumentațiilor
  1. etapă în procesul de creație a unei piese muzicale pentru orchestră, în care autorul repartizează ceea ce revine spre executare fiecărui instrument în parte.
  2. ramură a științei muzicale care se ocupă cu descrierea particularităților instrumentelor.
  3. operație de extragere, cu ajutorul unor dispozitive speciale, a unei unelte sau a unei piese rămase accidental într-un puț de petrol.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.