glosă

română

Etimologie

Din latină glossa. Confer franceză glose, italiană glossa, germană Glosse.

Pronunție

  • AFI: /'glo.sə/


Substantiv


Declinarea substantivului
glosă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ glosă glose
Articulat glosa glosele
Genitiv-Dativ glosei gloselor
Vocativ glosă gloselor
  1. explicarea sensului unui pasaj sau a unui cuvânt dintr-o scriere; (spec.) comentariu sau notă explicativă făcută pe marginea unui text.
  2. (la pl.) totalitatea cuvintelor care alcătuiesc un glosar.
  3. formă fixă de poezie în care fiecare strofă, începând de la cea de-a doua, comentează succesiv câte un vers din prima strofă, versul comentat repetându-se la sfârșitul strofei respective, iar ultima strofă reproducând în ordine inversă versurile primei strofe.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.