ceauș

română

Etimologie

Din turcă çavuș.

Pronunție

  • AFI: /ʧe̯aˈuʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
ceauș
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ceauș ceauși
Articulat ceaușul ceaușii
Genitiv-Dativ ceaușului ceaușilor
Vocativ ceaușule ceaușilor
  1. funcționar inferior la turci, care îndeplinea funcția de ușier, de curier sau de aprod al curții.
  2. nume dat, în evul mediu, în Țara Românească și în Moldova, unor funcționari publici:
    1. șef al unei cete de slujitori.
    2. căpetenie de surugii.
    3. căpetenia vânătorilor domnești.
    4. aprod.
  3. (înv.) om de serviciu la sinagogă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.