curier
română
Etimologie
Din franceză courrier.
Pronunție
- AFI: /ku.ri'er/
Substantiv
| Declinarea substantivului curier | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | curier | curieri |
| Articulat | curierul | curierii |
| Genitiv-Dativ | curierului | curierilor |
| Vocativ | curierule | curierilor |
- factor poștal.
- persoană (în serviciul unei instituții) însărcinată să ducă la destinație corespondență, mesaje etc.
- ștafetă.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului curier | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | curier | curiere |
| Articulat | curierul | curierele |
| Genitiv-Dativ | curierului | curierelor |
| Vocativ | curierule | curierelor |
- (înv.) corespondență care se trimite sau se primește deodată; poștă.
- (înv.) nume dat unor publicații periodice (cu caracter informativ) sau unor rubrici din aceste publicații.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
- ceruri
- cureri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.