rubrică

română

Etimologie

Din franceză rubrique < latină rubrica.

Pronunție

  • AFI: /'ru.bri.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
rubrică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rubrică rubrici
Articulat rubrica rubricile
Genitiv-Dativ rubricii rubricilor
Vocativ rubrică rubricilor
  1. despărțitură (verticală sau orizontală), cuprinzând una sau mai multe coloane, într-un registru, formular, grafic etc.
  2. spațiu rezervat (permanent) într-o publicație periodică pentru articole dintr-un anumit domeniu.
  3. (înv.) titlu de pagină sau capitol care, în vechile manuscrise și cărți, se scria cu roșu.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.