ceaușel

română

Etimologie

Din ceauș + sufixul -el.

Pronunție

  • AFI: /ʧe̯a.uˈʃel/


Substantiv


Declinarea substantivului
ceaușel
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ceaușel ceaușei
Articulat ceaușelul ceaușeii
Genitiv-Dativ ceaușelului ceaușeilor
Vocativ ceaușelule ceaușeilor
  1. (înv.) diminutiv al lui ceauș.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.