surugiu

română

Etimologie

Din turcă sürücü.

Pronunție

  • AFI: /su.ruˈʤiw/


Substantiv


Declinarea substantivului
surugiu
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ surugiu surugii
Articulat surugiul surugiii
Genitiv-Dativ surugiului surugiilor
Vocativ surugiule surugiilor
  1. vizitiu care conducea (călare pe unul dintre cai) diligențele, poștalioanele sau trăsurile boierești.
  2. (pop.; art.) numele unei constelații din emisfera boreală.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.