trăsură

română

Etimologie

Din tras + sufixul -ură.

Pronunție

  • AFI: /trə'su.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
trăsură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trăsură trăsuri
Articulat trăsura trăsurile
Genitiv-Dativ trăsurii trăsurilor
Vocativ trăsură trăsurilor
  1. vehicul pe patru roți, cu arcuri, tras de cai și folosit la transportul persoanelor.
  2. (astron.; pop.; art.) constelația Vizitiul.
  3. (înv.) linie a feței; trăsătură.
  4. (înv.) linie de hotar între două proprietăți.
  5. suprafață de teren cu o lungime de șase prăjini.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.