ursă
| Vezi și : ursa |
română
Etimologie
Din latină ursa. Înrudit cu franceză ourse, italiană orsa, portugheză ursa, retoromană ursa, uorsa și spaniolă osa.
Pronunție
- AFI: /'ur.sə/
Substantiv
| Declinarea substantivului ursă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ursă | urse |
| Articulat | ursa | ursele |
| Genitiv-Dativ | ursei | urselor |
| Vocativ | ursă, urso | urselor |
- (zool.) (pop.) ursoaică.
- (astron.) numele a două constelații situate aproape de polul boreal.
- (reg.) forță supranaturală despre care se crede că determina desfășurarea evenimentelor.
Sinonime
- 1: (zool.) ursoaică, (pop.) ursoaie
- 3: destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, ursită, zodie
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Paronime
Traduceri
femela ursului
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.