ursoaică
română
Etimologie
Din urs + sufixul -oaică.
Pronunție
- AFI: /urˈso̯aj.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului ursoaică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ursoaică | ursoaice |
| Articulat | ursoaica | ursoaicele |
| Genitiv-Dativ | ursoaicei | ursoaicelor |
| Vocativ | ursoaică | ursoaicelor |
- femela ursului; ursoaie.
- (reg.) coș de sobă care trage fumul de la o sobă lăturalnică și îl transportă într-un coș mai mare; coș de nuiele lipite cu pământ, construit deasupra cuptorului, prin care iese fumul până la acoperiș; ursoaie.
- (reg.) stâlp sau bârnă de susținere la o construcție; ursoaie.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.