topinambur

română

Etimologie

Din franceză topinambour; numele unui trib din Brazilia.

Pronunție

  • AFI: /to.pi.nam'bur/


Substantiv


Declinarea substantivului
topinambur
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ topinambur topinamburi
Articulat topinamburul topinamburii
Genitiv-Dativ topinamburului topinamburilor
Vocativ - -
  1. (bot.) (Helianthus tuberosus) plantă erbacee cultivată pentru tulpina ei subterană, tuberculată, folosită ca aliment, ca furaj; nap-porcesc.

Sinonime

  • (bot.) nap, nap-porcesc, (reg.) picioică, măr-de-pământ, morcov-porcesc, pere-iernatice (pl.), (Olt.) crumpenă, (Mold.) gulie

Vezi și


Traduceri

Referințe





italiană

(italiano)

Etimologie

Din franceză topinambour.

Pronunție

  • AFI: /topinam'bur/


Substantiv

topinambur m., invariabil

  1. (bot.) topinambur

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.