hrean
română
Etimologie
Din slavă (veche) hrĕnŭ, chrĕnŭ.
Pronunție
- AFI: /hre̯an/
Substantiv
| Declinarea substantivului hrean | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | hrean | invariabil |
| Articulat | hreanul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | hreanului | invariabil |
| Vocativ | - | invariabil |
- (bot.) (Armoracia rusticana) plantă legumicolă din familia cruciferelor, cu tulpina subterană cilindrică, groasă, albă (folosită în alimentație drept condiment), cu frunzele mari și cu flori albe.
Sinonime
- (bot.) (reg.) usturoi, rădăcină-sălbatică, (Ban.) tormac
Cuvinte derivate
- hreaniță
- hrenoasă
- hrenui
Expresii
- A trăi (sau a se deprinde) ca viermele în hrean = a trăi, a duce o viață amărâtă, plină de privațiuni
Traduceri
plantă; condiment
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.