sincopă

română

Etimologie

Din franceză syncope.

Pronunție

AFI: /sin'ko.pə/

Substantiv

Declinarea substantivului sincopă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sincopă	sincope
Articulat	sincopa	sincopele
Genitiv-Dativ	sincopei	sincopelor
Vocativ	sincopă	sincopelor

încetare subită (momentană sau definitivă) a funcției inimii, cu întreruperea respirației și pierderea sensibilității și a mișcărilor voluntare.
(muz.) efect ritmic, cu caracter dinamic, obținut prin mutarea accentului unei măsuri de pe timpul tare pe cel slab anterior.
fenomen fonetic care constă în dispariția unei vocale sau a unui grup de vocale neaccentuate între două consoane ale unui cuvânt.
(rar) întrerupere, pauză.

Cuvinte derivate

sincopa

Traduceri

suprimarea unei vocale sau a unui grup de vocale neaccentuate din interiorul unui cuvânt

engleză: syncope (English)
esperanto: sinkopo (Esperanto)

franceză: syncope (français) f.
germană: Synkope (Deutsch) f.

Anagrame

capișon

Referințe

DEX '98 via DEX online

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.