încetare
română
Etimologie
Din a înceta.
Pronunție
- AFI: /ɨn.ʧe'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului încetare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | încetare | încetări |
| Articulat | încetarea | încetările |
| Genitiv-Dativ | încetării | încetărilor |
| Vocativ | încetare | încetărilor |
- acțiunea de a înceta și rezultatul ei; întrerupere, oprire, sfârșit.
Locuțiuni
- (loc.adv.) Fără (de) încetare = necontenit, neîncetat.
Expresii
- Încetare din viață = moarte, deces
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.