pretor

română

Etimologie

Din latină praetor, praetoris.

Pronunție

  • AFI: /'pre.tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
pretor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pretor pretori
Articulat pretorul pretorii
Genitiv-Dativ pretorului pretorilor
Vocativ pretorule pretorilor
  1. magistrat roman cu înalte atribuții judiciare (și care adesea guverna o provincie romană).
  2. (în vechea armată) persoană numită pe lângă marile unități militare, cu atribuții în poliția administrativă și juridică în timp de război.
  3. (în vechea organizare administrativă a țării) șef al administrației și al poliției într-o plasă (pretură), care reprezenta aici puterea centrală.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.