repurta

română

Etimologie

Din franceză réporter (după purta).

Pronunție

  • AFI: /re.purˈta/


Verb


Conjugarea verbului
(se) repurta
Infinitiv a (se) repurta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 (mă) report
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să (se) reporte
Participiu repurtat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) (rar) a-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu mintea înapoi.

Paronime


Traduceri

Etimologie

Din latină reportare, italiană riportare.

Verb


Conjugarea verbului
repurta
Infinitiv a repurta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 repurtez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să repurteze
Participiu repurtat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a obține, a câștiga o victorie, un succes (de obicei într-o competiție).


Traduceri

Etimologie

Din repurta.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru repurta.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.