poliție
română
Etimologie
Inevitabil din latină polītīa < greac antică πολιτεία (politeía). Confer germană Polizei, franceză police, italiană polizia, rusă полиция (policija).
Pronunție
- AFI: /poˈli.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului poliție | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | poliție | poliții |
| Articulat | poliția | polițiile |
| Genitiv-Dativ | poliției | polițiilor |
| Vocativ | poliție | polițiilor |
- organ de stat însărcinat cu menținerea ordinii publice și cu reprimarea infracțiunilor.
- pază, supraveghere, control (al ordinii, disciplinei).
- local în care se află instalată o poliție.
- (la sg.; colectiv) totalitatea polițiștilor dintr-o poliție; reprezentanții poliției.
Cuvinte derivate
Expresii
- A face poliție = a menține ordinea într-un mod sever și autoritar
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.