păpădie

română

Etimologie

Din neogreacă παπαδιά (papadía, „soție de preot ortodox”).

Confer turcă papadia („mușețel”).

Pronunție

  • AFI: /pə.pə'di.je/


Substantiv


Declinarea substantivului
păpădie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ păpădie păpădii
Articulat păpădia păpădiile
Genitiv-Dativ păpădiei păpădiilor
Vocativ păpădie, păpădio păpădiilor
  1. (bot.) (Taraxacum officinale) plantă erbacee din familia compozitelor, cu frunze lungi, crestate (care se mănâncă uneori ca salată) și cu flori galbene grupate în capitule.

Sinonime

  • (bot.) (reg.) buhă, cicoare, crestățea, lăptucă, lilicea, mâță, papalungă, pilug, turci, curu-găinii, floarea-broaștei, floarea-găinii, floarea-mălaiului, floarea-sorului, floarea-turcului, flori-galbene (pl.), gălbinele-grase (pl.), gușa-găinii, ouăle-găinilor (pl.), papa-găinii, părăsita-găinilor, pui-de-gâscă

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.