mușețel

română

Etimologie

Din mușat (regionalism însemnând „frumos” < termen propriu macedoromânei, de etimologie necunoscută) + sufixul -el.

Pronunție

  • AFI: /mu.ʃe'ʦel/


Substantiv


Declinarea substantivului
mușețel
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mușețel invariabil
Articulat mușețelul invariabil
Genitiv-Dativ mușețelului invariabil
Vocativ mușețelule invariabil
  1. (bot.) (Matricaria chamomilla sau Chamomilla recutita) plantă erbacee anuală, medicinală, din familia compozitelor, cu frunze divizate și cu flori albe pe margini și galbene în centru, foarte aromatice, grupate în capitule terminale.

Sinonime

  • (bot.) (pop.) romaniță, (reg.) mătrice, mătricea, morună, roman, romonel, (prin Transilv.) românică

Cuvinte apropiate

  • mușat


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.