romaniță

română

Variante

Etimologie

Din roman + sufixul -iță. Confer poloneză rumianek.

Pronunție

  • AFI: /ro.ma'ni.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
romaniță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ romaniță romanițe
Articulat romanița romanițele
Genitiv-Dativ romaniței romanițelor
Vocativ romaniță romanițelor
  1. (bot.; reg.) mușețel.

Sinonime

Cuvinte compuse

  • romaniță-mare
  • romaniță neadevărată
  • romaniță nemirositoare
  • romaniță proastă
  • romaniță-puturoasă

Cuvinte apropiate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.