romanța
română
Etimologie
Din italiană romanzare, franceză romancer.
Pronunție
- AFI: /ro.man'ʦa/
Verb
| Conjugarea verbului romanța | |
| Infinitiv | a romanța |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
romanțez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să romanțeze |
| Participiu | romanțat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a prezenta viața unui om celebru, a unui fapt istoric etc. cu detalii imaginate de autor.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.