optică
română
Etimologie
Din optic.
Pronunție
- AFI: /'op.ti.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului optică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | optică | optici |
| Articulat | optica | opticile |
| Genitiv-Dativ | opticii | opticilor |
| Vocativ | optică | opticilor |
- ramură a fizicii care se ocupă cu studierea naturii luminii, a emisiei și absorbției ei, cu fenomenele legate de propagarea și de interacțiunea ei cu diverse substanțe etc.
- parte a fizicii care se ocupă cu studiul radiațiilor de aceeași natură cu lumina (radiații infraroșii, ultraviolete etc.).
- (fig.) fel, mod de a vedea și de a interpreta faptele și fenomenele; concepție, punct de vedere.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.