copită
română
Etimologie
Din slavă kopyto.
Pronunție
- AFI: /koˈpi.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului copită | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | copită | copite |
| Articulat | copita | copitele |
| Genitiv-Dativ | copitei | copitelor |
| Vocativ | copito | copitelor |
- partea cornoasă, rezistentă, care acoperă terminațiile degetelor la copitate și protejează țesuturile vii.
- Copita calului.
Sinonime
- (anat.) unghie
Cuvinte derivate
- copitariță
- copitat
Paronime
Traduceri
formație cornoasă care acoperă capetele degetelor la mamiferele copitate
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.