copită

română

Etimologie

Din slavă kopyto.

Pronunție

  • AFI: /koˈpi.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
copită
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ copită copite
Articulat copita copitele
Genitiv-Dativ copitei copitelor
Vocativ copito copitelor
  1. partea cornoasă, rezistentă, care acoperă terminațiile degetelor la copitate și protejează țesuturile vii.
    Copita calului.

Sinonime

Cuvinte derivate

Paronime


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.