absorbție
română
Variante
- (înv.) absorbțiune, absorpțiune
Etimologie
Din franceză absorption < latină absorptio, absorptionis.
Pronunție
- (hipercorectă, fără asimilare) AFI: /ab'sorb.ʦi.e/
- (cu asimilare) AFI: /ap'sorp.ʦi.e/[1]
Substantiv
| Declinarea substantivului absorbție | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | absorbție | absorbții |
| Articulat | absorbția | absorbțiile |
| Genitiv-Dativ | absorbției | absorbțiilor |
| Vocativ | absorbțio | absorbțiilor |
- (fiz.) fenomen fizic prin care un corp lichid sau solid încorporează prin difuzie din afară o substanță oarecare.
- (fiz.) micșorare sau anulare a intensității unei radiații care cade pe un corp.
- (opt.) fenomen optic caracteristic lentilelor ochelarilor de vedere de a reține, filtra etc. razele de lumină care dăunează ochiului.
- (biol.) proces de pătrundere a apei, a substanțelor minerale și organice, precum și a gazelor în celulele organismului.
- (biol.) încrucișare repetată a unei rase perfecționate cu una ameliorată în scopul îmbunătățirii radicale a acesteia.
Sinonime
- 1: încorporare, resorbție
Antonime
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
- absorbabil
- absorbant
- absorbi
- absorbire
- absorbit
- absorbitor
- absorbtiv
- absorbtivitate
- absorbțiometru
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
- ↑ Șuteu, F., Șoșa, E., Ortografia limbii române, Ed. Floarea Darurilor, București, 1995, p. 20
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.